Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deștepta (verb tranzitiv) , deșteptare (substantiv feminin)   
DEȘTEPTÁRE, deșteptări, s. f. Faptul de a (se) deștepta; deșteptat. ♦ Momentul când se trezește cineva din somn. ♦ Semnal care anunță scularea de dimineață în internate, cazărmi etc. – V. deștepta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȘTEPTÁRE s. v. trezire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Deșteptare ≠ adormire, culcare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deșteptáre s. f., g.-d. art. deșteptării; pl. deșteptări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viață. 2. Refl. (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănțui. 3. Refl. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-excitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEȘTEPTÁ deștépt tranz. A face să se deștepte. /<lat. deexcitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEȘTEPTÁ mă deștept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conștientă a vieții; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetație; a reveni la viață. 4) fig. (despre sentimente, dorințe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolți. 5) (despre persoane) A deveni conștient; a ajunge să înțeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deștept; a căpăta mai multă inteligență. /<lat. deexcitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘTEPTÁRE ~ări f. 1) v. A DEȘTEPTA și A SE DEȘTEPTA. 2)(în cazărmi, internate, cămine) Semnal care anunță scularea dimineața. /v. a (se) deștepta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȘTEPTÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. suscita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEȘTEPTÁ vb. v. însufleți, învia, scula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) deștepta ≠ a (se) culca, a adormi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se deștepta ≠ a adormi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deșteptá (deșteptát, deșteptát), vb.1. A trezi. – 2. A însufleți, a înviora, a stimula. – Mr. dișteptu; dișteptare, megl. diștet, diștitari. Lat. dĭspectāre „a deschide ochii”. Rezultatul rom., în mod normal *dișpept, a suferit o asimilație, aceeași ca în așpeptaștept. Semantismul este normal, dacă se pleacă de la sensul „a deschide ochii”, care apare în lat. și care este firesc, astfel încît dĭspectāre nu este altceva decît un frecventativ de la dĭspĭcĕre „a deschide ochii și a începe să vadă”. Această der. a fost deja indicată de Candrea, Rom., XXXI, 307, dar nu a fost acceptată și pînă la urmă a fost abandonată chiar de autor, din motive pe care nu le înțelegem. A influențat poate în lipsa ei de succes conștiința diferenței semantice prea mari între rezultatul rom. și reprezentanții romanici ai lui dĭspectāre (it. dispettare, cat. despitar, sp. despechar), toți cu sensul de „a provoca supărare”. Acest criteriu, totuși, nu pare suficient, întrucît der. romanici sînt mai puțin clari decît rom., și este mai probabil să provină direct din despĭcĕre, prin intermediul part. despectus (Parti 374; Corominas, II, 153). Este adevărat că s-a semnalat în rom. un corespondent despeta, vb. (a supăra, a necăji), care ar reprezenta același etimon (Lacea, Dacor., IV, 777; REW 2579); dar, pe de o parte, acest cuvînt lipsește în toate dicționarele rom., ne este necunoscut și pînă la un anume punct este îndoielnic, iar pe de altă parte, paralelismul cu aștepta demonstrează că rezultatul rom. al lui dĭspectāre nu putea fi despeta. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din lat. *deexpergĕre (Cihac, I, 77; Lambrior, Rom., VII, 92) sau lat. *dĭsperrĕctāre (Tiktin), la fel de dificil fonetic; din lat. *deexcĭtāre (Pușcariu 528; REW 2515; Candrea-Dens., 494; Iordan, Dift., 49; Pascu, I, 76; Densusianu, GS, II, 8; Candrea; Scriban), al cărui fonetism nu se înțelege la rîndul lui. Der. deștept, adj. (ager; inteligent, isteț, pătrunzător), a cărei formație este puțin clară, dar care derivă probabil direct de la dispectus, part. de la dispĭcere (după autorii menționați, din lat. *deexcĭtus); deșteptăciune, s. f. (inteligență, pătrundere); deșteptător, adj. (care deșteaptă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
deșteptá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. deșteáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. deștépte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)