Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deșuruba (verb tranzitiv) , deșurubare (substantiv feminin)   
DEȘURUBÁRE, deșurubări, s. f. Acțiunea de a deșuruba.V. deșuruba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
deșurubáre s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȘURUBÁ, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A deșuruba ≠ a înșuruba
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deșurubá vb., ind. prez. 1 sg. deșurubéz, 3 sg. și pl. deșurubeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)