Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deține (verb tranzitiv) , deținut (adjectiv)   
DEȚINÚT, -Ă, deținuți, -te, s. m. și f. Persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – V. deține.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEȚINÚT, -Ă s.m. și f. Cel ținut în închisoare în urma unei condamnări; ocnaș, pușcăriaș. [După fr. détenu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEȚINÚT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEȚINÚT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deținút s. m., pl. deținúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEȚÍNE, dețín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEȚÍNE dețín tranz. 1) (bunuri materiale) A avea în posesie; a stăpâni; a poseda. 2) (premii, recorduri, posturi etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau ca rezultat al unui efort). 3) (persoane) A ține sub arest (pentru cercetări). /<fr. détenir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȚINÚT ~ți m. Persoană care se află în detențiune; om ținut în stare de arest; arestat. /<fr. détenu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEȚÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o funcție, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după fr. détenir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEȚÍNE vb. 1. v. poseda. 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. v. avea. 4. v. aresta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dețíne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dețín, 1 pl. dețínem; conj. prez. 3 sg. și pl. dețínă; ger. deținând; part. deținút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)