Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: debarca (verb tranzitiv) , debarcare (substantiv feminin)   
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBARCÁRE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBARCÁRE s. v. demitere, destituire, în-depărtare, scoatere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Debarcare ≠ îmbarcare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debarcáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debarca. Fig. Înlăturare, părăsire: debarcarea unuĭ partizan incomodant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din fr. débarquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBARCÁ debárc 1. intranz. 1) A părăsi o navă; a coborî pe mal de pe o navă. 2) A ieși din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se așeza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face să iasă de pe o navă. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. débarquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦ intr. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din mașină etc.). 3. tr. (Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. [P.i. debárc. / < fr. débarquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBARCÁ vb. I. tr. 1. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). 2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.). (< fr. débarquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBARCÁ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A debarca ≠ a se îmbarca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
debarcá (-c, -át), vb.1. A se da jos de pe o navă, a coborî pe uscat. – 2. A ajunge. – 3. A înlătura, a da afară. Fr. débarquer.Der. debarcader, s. n., din fr. débarcadère.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
debarcá vb., ind. prez. 1 sg. debárc, 3 sg. și pl. debárcă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debárc și -chéz, a -á v. tr. (fr. débarquer, d. barque, barcă. V. îmbarc). Daŭ jos dintr’un vagon, vorbind de călătorĭ (P. marfă se zice descarc). Fig. Înlătur, părăsesc: a debarca un ministru dintr’un partid. V. intr. Mă daŭ jos, descind din corabie orĭ din vagon: a debarca la Galațĭ. – Pop. și dezbarc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)