Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEBILITÁT, -Ă, debilitați, -te, adj. Slăbit, anemiat, firav. – V. debilita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBILITÁ ~éz tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEBILITÁ mă ~éz intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBILITÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debilitá vb., ind. prez. 1 sg. debilitéz, 3 sg. și pl. debiliteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debilitéz v. tr. (lat. debilito, -áre). Slăbesc, ĭaŭ puterea: beția debilitează proasta lume.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink