Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: debilitat (adjectiv) , debilitate (substantiv feminin)   
DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioția sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși însușirea cunoștințelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ◊ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă și incompletă a inteligenței; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBILITÁTE s. f. stare de slăbire a organismului. ♦ ~ mintală = formă ușoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă și incompletă a inteligenței. (< fr. débilité, lat. debilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBILITÁTE s. slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
debilitáte s. f., g.-d. art. debilității; pl. debilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
debilitáte f. (lat. debilitas, -átis). Slăbicĭune, lipsă de putere, vorbind de ființe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEBILITÁT, -Ă, debilitați, -te, adj. Slăbit, anemiat, firav. – V. debilita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBILITÁTE ~ăți f. 1) Stare de debil; slăbiciune fizică extremă. 2) Stare de insuficiență mintală; înapoiere mintală. /<fr. debilité, lat. debilitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)