Dex debit

DÉBIT¹, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (Înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitată de o instalație într-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit c*****c = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numărul de lovituri care poate fi tras de o gură într-o anumită cantitate de timp. ♦ Fig. Afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. – Din fr. débit.

DÉBIT², debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.

DÉBIT¹ s.n. Sumă sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. [Pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].

DÉBIT² s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor mărfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amănuntul; prăvălie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasă să se scurgă un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apă în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric dată de o sursă de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. débit].

DÉBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secțiune dată a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o mașină, instalație etc. în unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informație = cantitatea de informații transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicație. ◊ numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp. ◊ cantitatea de forțe și mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalație în unitatea de timp. 3. (fig.) șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul. ◊ local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie. (< fr. débit)

DÉBIT² s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit)

DÉBIT s. I. v. tutungerie. II. flux. (Are un ~ verbal precipitat.)

DÉBIT s. v. desfacere, plasare, vindere, vânzare.

débit (-turi), s. n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic).

débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite

débit n., pl. e (fr. débit, d. lat. débitum, datorie). Vînzare, maĭ ales de lucrurĭ micĭ și ușoare de mînuit. Localu în care se vînd aceste lucrurĭ: debit de tutun. În contabilitate, pagina pe care se scriŭ articulele ĭeșite și sumele plătite (în opoz. cu credit). Cantitatea de lichid orĭ de gaz procurată de un izvor oare-care într’o unitate de timp. Fig. Modu de a vorbi: a avea debitu ușor.

DÉBIT¹ ~e n. cont. 1) Sumă pe care cineva o datorează unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrică din partea stângă a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile și reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisă în această rubrică. /<fr. débit

DÉBIT² ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece într-o unitate de timp prin secțiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vânzare permanentă a mărfurilor cu bucata. 3) înv. Local unde se vindeau mărfuri cu amănuntul. 4) fig. Vorbire rapidă; șuvoi verbal. /<fr. débit