Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de a (se) debloca și rezultatul ei. – V. debloca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEBLOCÁRE s.f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. [< debloca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBLOCÁRE s. f. acțiunea de a debloca. ◊ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal. (< debloca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBLOCÁRE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăți asediate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deblocáre s. f. (sil. -blo-) → blocare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deblocáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debloca.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEBLOCÁ ~chéz tranz. 1) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulatie); a degaja. 2) tehn. (mașini, instalații blocate) A repune în funcțiune. 3) ec. (sume de bani sau valori bănești blocate) A repune în circulație. /<fr. débloquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i. -chez și deblóc. / < fr. débloquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr. débloquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEBLOCÁ vb. 1. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraș asediat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A debloca ≠ a bloca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. deblochéz, 3 sg. și pl. deblocheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deblochéz, a -cá v. tr. (fr. débloquer). Liberez de blocadă, despresor. A debloca un corp de funcționarĭ, a-ĭ scoate la pensie pe ceĭ bătrânĭ ca să înainteze ceĭ tinerĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEBLOCÁRE (‹ debloca) s. f. 1. Operație de înlăturare a unei blocări (ex. în căile ferate, prin d. se anulează interdicția care împiedică acționarea organelor de comandă sau de execuție). 2. Ridicarea interdicției de transportare sau de vânzare a unei mărfi (de regulă alimentare). ◊ Deblocarea conturilor = dispunerea folosirii libere a conturilor bancare. ◊ Deblocarea prețurilor = permiterea variației libere a prețurilor, mărfurilor, serviciilor, forței de muncă sub influența cererii și a ofertei; liberalizare. 3. (MED.) Suprimare a inhibițiilor afective (care se opun exteriorizării delirului sau conflictelor inconștiente) cu ajutorul anestezicelor sau psihotonicelor (ex. eter, barbiturice, amfetamină ș.a.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink