DECAÉDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [Pr.: -ca-e-] – Din fr. décaèdre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECAÉDRU s.n. Poliedru cu zece fețe. [Pron. -ca-e-. / cf. fr. décaèdre < gr. deka – zece, hedra – bază].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECAÉDRU s. n. poliedru cu zece fețe. (< fr. décaèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decaédru s. n. (sil. -ca-e-dru), art. decaédrul; pl. decaédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECAÉDRU ~e n. Poliedru cu zece fețe. [Sil. -ca-e-] /<fr. décaedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink