Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECALÁ vb. I. tr., refl. A (se) distanța, a nu coincide sau a face să nu (mai coincidă) în spațiu sau în timp (obiecte, fenomene). [< fr. décaler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECALÁ vb. tr., refl. a (se) distanța, a nu mai coincide, a face să nu (mai) coincidă în spațiu sau în timp. (< fr. décaler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decalá vb., ind. prez. 1 sg. decaléz, 3 sg. și pl. decaleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DECALÁ ~éz tranz. 1) A face să se decaleze. 2) (două sau mai multe sisteme tehnice) A distanța pentru a asigura condiții optime de funcționare. /<fr. décaler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DECALÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte, fenomene) A se distanța în spațiu sau în timp. 2) A înceta de a mai coincide; a nu se mai potrivi. /<fr. décaler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink