DECALVÁȚIE, decalvații, s. f. 1. (Rar) Calviție. 2. Pedeapsă, în vechiul drept, care consta în raderea părului de pe capul condamnaților. – Din fr. décalvation, lat. decalvatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECALVÁȚIE s.f. (Rar) Calviție. ♦ Pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. [Gen. -iei. / cf. lat.bis. decalvatio, fr. décalvation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECALVÁȚIE s. f. 1. calviție. 2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. (< lat. decalvatio, fr. décalvation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decalváție (sil. -ți-e), art. decalváția (sil. -ți-a), g.-d. art. decalváției; pl. decalváții, art. decalváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink