Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decapita (verb tranzitiv) , decapitare (substantiv feminin)   
DECAPITÁRE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. – V. decapita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECAPITÁRE s.f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. [< decapita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
decapitáre s. f., g.-d. art. decapitării; pl. decapitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECAPITÁ ~éz tranz. 1) (condam-nați) A executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia, înlăturând capul. /<fr. décapiter, lat. decapitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECAPITÁ vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECAPITÁ vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc. (< fr. décapiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECAPITÁ vb. (înv.) a descăpățâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decapitá vb., ind. prez. 1 sg. decapitéz, 3 sg. și pl. decapiteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
decapitéz v. tr. (fr. décapiter, mlat. decápito, -táre, d. de și cáput, cápitis, cap. V. scapăt). Taĭ capu despărțindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpățînez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)