DECAPITÁȚIE, decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECAPITÁȚIE s.f. Decapitare. [Gen. -iei, var. decapitațiune s.f. / cf. fr. décapitation, it. decapitazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECAPITÁȚIE s. f. decapitare. (< fr. décapitation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decapitáție s. f. (sil. -ți-e), art. decapitáția (sil. -ti-a), g.-d. art. decapitáției; pl. decapitáții, art. decapitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink