Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decela (verb tranzitiv) , decelare (substantiv feminin)   
DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECELÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
deceláre s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECELÁ ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. și pl. deceleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)