Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DECEPȚIONÁ, decepționez, vb. I. Tranz. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. [Pr.: -ți-o-] – Din decepție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECEPȚIONÁ vb. I. tr. A provoca o decepție; a dezamăgi. [Pron. -ți-o-. / < decepție + -ona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECEPȚIONÁ vb. tr. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepție + -ona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECEPȚIONÁ vb. v. dezamăgi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decepționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. decepționéz, 3 sg. și pl. decepționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DECEPȚIONÁ ~éz tranz. A face să se decepționeze; a deziluziona; a dezamăgi. [Sil. -ți-o-] /Din decepție
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DECEPȚIONÁ mă ~éz intranz. A cădea în decepție; a ajunge în stare de decepție; a se deziluziona; a se dezamăgi. [Sil. -ți-o-] /Din decepție
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
decepționéz v. tr. (d. decepțiune). Fac să vadă că e maĭ pe jos de iluziune. V. deziluzionez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)