Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DECÉPȚIE, decepții, s. f. Înșelare a speranțelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [Var.: (înv.) decepțiúne s. f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECÉPȚIE s.f. Dezamăgire, deziluzie; amăgire. [Gen. -iei, var. decepțiune s.f. / cf. fr. déception, lat. deceptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECÉPȚIE s. f. dezamăgire, deziluzie; amărăciune. (< fr. déception, lat. deceptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECÉPȚIE s. v. dezamăgire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Decepție ≠ iluzie, speranță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
decépție (decépții), s. f. – Deziluzie, dezamăgire. – Var. decepțiune. Lat. deceptio, -onem (sec. XIX). – Der. decepționa, vb. (a decepționa).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
decépție s. f. (sil. -ți-e), art. decépția (sil. -ți-a), g.-d. art. decépției; pl. decépții, art. decépțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECÉPȚIE ~i f. Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; deziluzie. [Art. decepția; G.-D. decepției; Sil. -ți-e] /<fr. deception, lat. deceptio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
decepțiúne f. (lat. decéptio, -ónis, d. de-cipere, a înșela. V. în-cep). Acțiunea de a te înșela, de a te amăgi singur: Credem că acest metal e aur. Cînd colo, ce decepțiune! E aramă! – Și -épție. V. deziluziune, dezamăgire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)