DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECIBÉL s.m. Unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECIBÉL s. m. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. décibel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECIBÉL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor egală cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. décibel.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink