Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DÉCIMA1 s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
décima (dijmă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DÉCIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă și o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DÉCIMĂ s. f. 1.. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terță peste octavă). 2. strofă de zece versuri. (< it. decima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decímă (muz.) s. f., g.-d. art. decímei; pl. decíme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
décimă f., pl. e (lat. décima [pars], a zecea [parte], d. decem, zece. V. dijmă). Zecĭuială, dijmă: decima luĭ Saladin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink