Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decima (vb.) (verb tranzitiv) , decimare (substantiv feminin)   
DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECIMÁRE s. v. masacrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decimáre s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)