DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECISÍV adj. 1. v. hotărâtor. 2. v. convingător. 3. v. esențial.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Decisiv ≠ nedecisiv, nedeterminant, nehotărâtor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg. decisívă, pl. decisíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECISÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care decide; în măsură să decidă ceva; determinant; hotărâtor. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitate de revenire; definitiv; hotărât; irevocabil. /<fr. décisif, lat. decisivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink