DECLANȘATÓR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLANȘATÓR, -OÁRE I. adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECLANȘATÓR s. (TEHN.) declanșor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
declanșatór s. n. (sil. -clan-), pl. declanșatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
declanșatór adj. m., pl. declanșatóri; f. sg. și pl. declanșatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECLANȘATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink