DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLANȘÓR s. n. declanșator (II). (< fr. déclencheur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECLANȘÓR s. v. declanșator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
declanșór s. n. (sil. -clan-), pl. declanșoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECLANȘÓR ~oáre n. v. DECLAN-ȘATOR. /<fr. déclencheur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink