DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate pe o porțiune uniformă. – Din fr. déclivité, lat. declivitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECLIVITÁTE s.f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare pe o porțiune limitată a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate. [Cf. fr. déclivité, lat. declivitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECLIVITÁTE s. f. 1. unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. înclinare pe o porțiune limitată a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate. (< fr. déclivité, lat. declivitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
declivitáte s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. declivității; pl. declivități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECLIVITÁTE ~ăți f. 1) Unghi ascuțit format de o dreaptă înclinată (sau de un plan) cu o dreaptă sau cu un plan orizontal; pantă. 2) geogr. Stare declivă a unei suprafețe de teren; înclinare. [Art. declivitatea; G.-D. declivității] /<fr. déclivite, lat. declivitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink