Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decolora (verb tranzitiv) , decolorat (adjectiv)   
DECOLORÁT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) palid, șters. – V. decolora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECOLORÁT adj. spălăcit, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material textil ~).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decolorát, -ă adj. Care și-a perdut coloare, spălăcit. – Fig. Stil descolorat, fără vigoare. – Și desc- și disc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECOLORÁ ~éz tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DECOLORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se șterge. 2) (despre culori) A deveni mai puțin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECOLORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DECOLORA și A SE DECOLORA. 2) fig. (mai ales despre stil) Care este lipsit de expresie; inexpresiv; palid; șters; fad. /v. a decolora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECOLORÁ vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECOLORÁ vb. a ieși, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) decolora ≠ a (se) colora
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
decolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. și pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decoloréze; ger. decolorând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)