Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decomanda (verb tranzitiv) , decomandare (substantiv feminin)   
DECOMANDÁRE, decomandări, s. f. Acțiunea de a decomanda.V. decomanda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a decomanda. [< decomanda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
decomandáre s. f. → comandare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECOMANDÁ decománd tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)