Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECONCERTÁ vb. I. tr. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [< fr. déconcerter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECONCERTÁ vb. tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< fr. déconcerter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECONCERTÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deconcertá vb., ind. prez. 1 sg. deconcertéz, 3 sg. și pl. deconcerteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DECONCERTÁ ~éz tranz. A face să se deconcerteze. /<fr. déconcerter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DECONCERTÁ mă ~éz intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpăni; a se dezechilibra; a se dezaxa. /<fr. déconcerter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter, d. concert, concert). Fac să-și peardă cumpătu, încurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)