Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deconsilia (verb tranzitiv) , deconsiliere (substantiv feminin)   
DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de a deconsilia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. deconsilia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
deconsiliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECONSILIÁ ~éz tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. /<fr. déconseiller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECONSILIÁ vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. déconseiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECONSILIÁ vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr. déconseiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deconsiliá vb. → consilia
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deconsiliéz v. tr. (fr. déconseiller). Desfătuĭesc. – Se poate zice și desc- și disc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)