Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deconsolida (verb tranzitiv) , deconsolidare (substantiv feminin)   
DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei; (spec.; geol.) pierderea legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [< deconsolida].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECONSOLIDÁRE s. f. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. (< deconsolida)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deconsolidáre s. f. → consolidare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECONSOLIDÁ, deconsolidez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să-și piardă soliditatea, rezistența. – Din fr. déconsolider.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECONSOLIDÁ vb. I. tr. A face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. [< fr. déconsolider].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECONSOLIDÁ vb. tr. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea. (< fr. déconsolider)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deconsolidá vb., ind. prez. 1 sg. deconsolidéz, 3 sg. și pl. deconsolideáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)