Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deconta (verb tranzitiv) , decontare (substantiv feminin)   
DECONTÁRE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECONTÁRE s.f. Acțiunea de a deconta și rezultatul ei; decont. [< deconta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECONTÁRE s. (FIN.) decont. (A face o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decontáre s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECONTÁ ~éz tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. décompter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECONTÁ vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< fr. décompter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECONTÁ vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< fr. décompter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decontá vb., ind. prez. 1 sg. decontéz, 3 sg. și pl. deconteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decontéze; ger. decontând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)