Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiúne s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECORÁȚIE s.f. 1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidențiere în muncă etc. 2. Arta și tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. [Gen. -iei, var. decorațiune s.f. / cf. fr. décoration, it. decorazione, lat. decoratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECORÁȚIE s. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECORÁȚIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2. ornamentație. (O frumoasă ~ interioară.) 3. v. podoabă. 4. v. îm-podobire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decoráție s. f. (sil. -ți-e), art. decoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. decoráției; pl. decoráții, art. decoráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECORÁȚIE1 ~i f. 1) Arta executării decorurilor. 2) rar v. DECOR. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECORÁȚIE2 ~i f. Însemn (medalie, ordin, insignă etc.) conferit cuiva pentru o faptă eroică sau pentru merite deosebite într-o activitate. [Art. decorația; G.-D. decorației; Sil. -ți-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
decorațiúne f. (lat. decoratio, – ónis). Înfrumusețare, ornament. Decor la teatru ca să reprezente locu unde s’a petrecut acțiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuĭva de un șef de stat ca recompensă. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)