DECORATÓR, -OÁRE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. ♦ Persoană care face decorurile la un teatru, film etc.; scenograf. [Cf. fr. décorateur, it. decoratore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. 2. cel care face decoruri pentru teatru, film, televiziune. II. s. n. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.) (< fr. décorateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decoratór s. m., pl. decoratóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decoratór, -oáre s. (d. decorez, fr. décorateur). Care face decorurĭ p. apartamente, teatre, sărbărĭ ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Specialist în decorarea clădirilor, interioarelor etc. 2) Persoană care face decoruri pentru spectacole sau filme. /<fr. decorateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
decoratoáre s. f., g.-d. art. decoratoárei; pl. decoratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink