DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECREPÍT adj. v. ramolit, senil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíți; f. sg. decrepítă, pl. decrepíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECREPÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /<fr. décrépit, lat. decrepitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink