Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. [Cf. fr. décrépiter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. (< decrepita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink