Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decreta (verb tranzitiv) , decretare (substantiv feminin)   
DECRETÁRE, decretări, s. f. (Rar) Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. – V. decreta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECRETÁRE s.f. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. [< decreta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECRETÁRE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgență.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decretáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decretării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECRETÁ ~éz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentențios. /<fr. décréter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentențios ceva. [< fr. décréter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~ ...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretéz, 3 sg. și pl. decreteáză; ger. decretând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decretéz v. tr. (fr. décréter, d. décret, decret). Decid pin decret: a decreta o vînzare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)