Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decupa (verb tranzitiv) , decupare (substantiv feminin)   
DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupat1, decupaj (1). ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECUPÁRE s.f. Acțiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Tăiere a foilor de furnir dintr-un buștean. [< decupa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECUPÁRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decupáre s. f., g.-d. art. decupării; pl. decupări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECUPÁ ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. și pl. decupeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)