Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: decupla (verb tranzitiv) , decuplare (substantiv feminin)   
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECUPLÁRE s.f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare. [< decupla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECUPLÁRE s. v. deconectare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
decupláre s. f. → cuplare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DECUPLÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. découpler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECUPLÁ vb. I. tr. A desface, a dezlega (părțile unui cuplu). [< fr. découpler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECUPLÁ vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate. (< fr. découpler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DECUPLÁ vb. v. deconecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A decupla ≠ a cupla
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
decuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. decupléz, 3 sg. și pl. decupleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)