Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DECÚRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați. 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane. – Din lat. decuria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECÚRIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldați. 2. colegiu de zece funcționari în Roma și în municipiile romane. (< lat. decuria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decúrie s. f. → curie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decúrie f. (lat. decuria, d. decem, zece). Grupă de soldațĭ orĭ cetățenĭ la vechiĭ Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECÚRIE ~i f. 1) (la romani) Subdiviziune formată din zece soldați. 2) Conducere constând din zece persoane. [Art. decuria; G.-D. decuriei; Sil. -ri-e] /<lat. decuria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)