DECÚRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați. 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane. – Din lat. decuria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECÚRIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldați. 2. colegiu de zece funcționari în Roma și în municipiile romane. (< lat. decuria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decúrie s. f. → curie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
decúrie f. (lat. decuria, d. decem, zece). Grupă de soldațĭ orĭ cetățenĭ la vechiĭ Romanĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DECÚRIE ~i f. 1) (la romani) Subdiviziune formată din zece soldați. 2) Conducere constând din zece persoane. [Art. decuria; G.-D. decuriei; Sil. -ri-e] /<lat. decuria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink