Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DEDÚCȚIE, deducții, s. f. Consecință, concluzie a unui raționament. ◊ Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Var.: deducțiúne s. f.] – Din fr. déduction, lat. deductio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEDÚCȚIE s. f. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dedúcție s. f. (sil. -ți-e), art. dedúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. dedúcției; pl. dedúcții, art. dedúcțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEDÚCȚIE ~i f. 1) Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. 2) Raționament obținut în procesul unor operații mintale; rezultat al deducției. [Art. deducția; G.-D. deducției; Sil. -ți-e] /<fr. déduction, lat. deductio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deducțiúne f. (lat. dedúctio, -ónis). Substracțiune, scoatere. Concluziune scoasă dintr’un raționament mergînd de la general al particular (în opoz. cu inducțiune). – Și -úcție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEDÚCȚIE (‹ fr., lat.) 1. Formă de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz și de logica simbolistă. ♦ (În logica tradițională) Proces de obținere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevărate (silogismul aristotelic). ♦ (În logica simbolică) Derivarea din anumite enunțuri date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunțuri (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja plătite. ◊ D. fiscală = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)