Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deduce (verb tranzitiv) , deducere (substantiv feminin)   
DEDÚCERE, deduceri, s. f. Faptul de a deduce.V. deduce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDÚCERE s.f. Faptul de a deduce. [< deduce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
dedúcere s. f. → ducere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducție. /<lat. deducere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). [P.i. dedúc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEDÚCE vb. tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEDÚCE vb. (livr.) a prezuma, (înv.) a cunoaște. (Ce ~ de aici?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEDÚCE vb. v. scădea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dedúce (dedúc, dedús), vb. – A trage o concluzie. Format pe baza fr. déduire, plecîndu-se de la duce.Der. deducți(un)e, s. f., din fr. déduction; deductiv, adj., din fr. déductif.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dedúce vb. → duce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. de-dúcere. V. duc). Sustrag, scot o sumă dintr’alta: a deduce cheltuĭelile făcute. Conclud, trag o consecŭență: dacă tremurĭ, deduc că ți-e frig.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)