Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin deducție; care folosește deducția. (< fr. déductif, lat. deductivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
deductív adj. m., pl. deductívi; f. sg. deductívă, pl. deductíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deductív, -ă adj. (d. lat. deductus, dedus). Care procede pin deducțiune (în opoz. cu inductiv).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEDUCTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care operează cu deducții. 2) Care constă din deducții; bazat pe deducții. /<fr. déductif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)