Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: defeca (verb tranzitiv) , defecare (substantiv feminin)   
DEFECÁRE, defecări, s. f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei. – V. defeca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFECÁRE s.f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație. [< defeca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFECÁRE s. (FIZIOL.) defecație, ieșire, purgație, (pop.) căcare, cufureală, (înv.) purgare, (eufe-mistic) scaun.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defecáre s. f., g.-d. art. defecării; pl. defecări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFECÁ, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEFECÁ ~chéz tranz. 1) (lichide) A limpezi, provocând sedimentarea substanțelor dizolvate. 2) (soluții) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii fecale) A evacua din intestine. /<fr. déféquer, lat. defaecare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFECÁ vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanță, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. déféquer, cf. lat. defaecare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFECÁ vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substanțelor pe care le conține în suspensie. ◊ a precipita albuminele dintr-o soluție. ◊ a purifica zemurile, în industria zahărului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. déféquer, lat. defaecare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFECÁ vb. (FIZIOL.) a ieși, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defecá vb., ind. prez. 1 sg. defechéz, 3 sg. și pl. defecheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)