DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe, substantive și adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparație (inclusiv pozitivul). (< fr. défectif, lat. defectivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFECTÍV adj. (GRAM.) (înv.) scăzățiv. (Verb ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defectív adj. m., pl. defectívi; f. sg. defectívă, pl. defectíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
defectív, -ă adj. (lat. defectivus). Gram. Căruĭa-ĭ lipsesc timpurĭ, modurĭ, persoane: verb defectiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEFECTÍV ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte flexibile) Care nu are toate formele gramaticale; lipsit de unele forme gramaticale. /<fr. défectiv, lat. defectivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink