DEFECȚIÚNE, defecțiuni, s. f. Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unui mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. [Pr.: -ți-u-] – Din defect. Cf. fr. défection, lat. defectio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFECȚIÚNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (Impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.) [Var. defecție s.f. / cf. fr.défection, lat. defectio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFECȚIÚNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFECȚIÚNE s. defect, defectare, deranjament, dereglare, (livr.) disfuncționalitate. (~ în funcțio-narea unui aparat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defecțiúne s. f. (sil. -ți-u-), art. defecțiúnea, g.-d. art. defecțiúnii; pl. defecțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
defecțiúne f. (lat. défectio, -ónis). Părăsirea unuĭ partid orĭ uneĭ armate, dezertare. – Și -écție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEFECȚIÚNE ~i f. Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcționeze normal; defect. [Art. defecțiunea; G.-D. defecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. defection, lat. defectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink