Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DEFICIÉNT, -Ä‚, deficienÈ›i, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puÈ›in decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFICIÉNT adj. v. defectuos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénți; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deficiént s.m., pl. deficiénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
deficiént, -ă adj. (lat. déficiens, -éntis. V. eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). V. nevoĭaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEFICIÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește deficiențe (organice sau mintale); cu deficiențe. Organism ~. Inteligență ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFICIÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care are deficiențe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)