Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: definitiva (verb tranzitiv) , definitivare (substantiv feminin)   
DEFINITIVÁRE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; (rar) definitivat. – V. definitiva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFINITIVÁRE s.f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării acesteia. [< definitiva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁRE s. f. 1. acțiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării. (< definitiva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁRE s. 1. finisaj, finisare. (~ unei lucrări.) 2. titularizare. (~ în învățământ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
definitiváre s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEFINITIVÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcție); a confirma; a întări. /Din definitiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățământ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
definitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. și pl. definitiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)