Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: definitiva (verb tranzitiv) , definitivat (adjectiv)   
DEFINITIVÁT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFINITIVÁT n. Examen pe care îl susține un profesor pentru a obține numire definitivă în învățământul elementar sau mediu. /v. a definitiva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFINITIVÁT, -Ă adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. // s.n. Examen dat în scopul numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. [< definitiva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁT s. n. faptul de a definitiva. ◊ grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. (< definitiva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁT adj. v. definitiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Definitivat ≠ nedefinitivat, nefinisat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
definitivát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEFINITIVÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcție); a confirma; a întări. /Din definitiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Și-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învățământ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
definitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. și pl. definitiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)