Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DEFINÍȚIE, definiții, s.f. Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru, unei noțiuni etc.; enunțul prin care se exprimă această operație. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. – Din fr. définition, lat. definitio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFINÍȚIE s.f. 1. Operație logică prin care se arată conținutul unei noțiuni, enunțându-se notele ei esențiale sau adesea indicându-se genul proxim și diferența specifică; propoziție prin care se exprimă această determinare. ◊ Prin definiție = prin însăși natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificației unei expresii. [Gen. -iei, var. definițiune s.f. / cf. fr. définition, it. definizione, lat. definitio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFINÍȚIE s. f. operație logică prin care se determină conținutul unei noțiuni, notele ei esențiale, indicându-se genul proxim și diferența specifică, sau se precizează înțelesul unui cuvânt ori simbol; propoziție prin care se exprimă această determinare. ♦ prin ~ = prin însăși natura lucrurilor. (< fr. définition, lat. definitio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFINÍȚIE s. definire, explicație. (O ~ a noțiunii de „casă”.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
definíție s. f. (sil. -ți-e), art. definíția (sil. -ți-a), g.-d. art. definíției; pl. definíții, art. definíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFINÍȚIE ~i f. 1) Operație logică prin care se determină conținutul unui concept sau al unei semnificații, enumerând particularitățile lor de bază. 2) Frază prin care se exprimă rezultatul unei asemenea operații. ◊ Prin ~ prin însăși esența lucrurilor. [Art. definiția; G.-D. definiției; Sil. -ți-e] /<fr. définition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
definițiúne f. (lat. definitio, -ónis). Explicare, determinare, fixare, precizare a înțelesului unuĭ cuvînt: definițĭunea triunghĭuluĭ. Precizarea caracteruluĭ cuĭva. – Și -íție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
DEFINÍȚIE (‹ fr.) s. f. 1. (LOG.) Propoziție sau ansamblu de propoziții determinând semnificația unui termen sau indicând caracteristicile esențiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte. Într-o d. se disting: termenul sau combinația de termeni nou introduși (definitul); termenul sau combinația de termeni ale căror sensuri sunt deja cunoscute (definitorul). ♦ (La Aristotel) Determinare a naturii sau a esenței uneo specii prin indicarea genului care o cuprinde (gen proxim) și a diferenței specifice prin care se delimitează de celelalte specii. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. 2. (TELEC.) Conținutul de detalii al unei imagini de televiziune sau de fototelegrafie, exprimat prin numărul de elemente în care trebuie descompusă imaginea, astfel încât un element să nu conțină mai multe nuanțe de luminozitate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)