Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEFRAUDÁT, -Ă, defraudați, -te, adj. (Despre bani) Însușit prin fraudă: sustras, delapidat; (despre instituții sau oameni) păgubit, frustrat. [Pr.: -fra-u-] – V. defrauda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFRAUDÁT adj. delapidat, sustras. (Sumă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEFRAUDÁ, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEFRAUDÁ ~éz tranz. (bani publici) A sustrage prin fraudă; a delapida. [Sil. -fra-u-] /<lat. defraudare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFRAUDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEFRAUDA. 2) (despre persoane sau despre instituții) Care a suferit de pe urma unei fraude. [Sil. -fra-u-] /v. a defrauda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEFRAUDÁ vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFRAUDÁ vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFRAUDÁ vb. v. delapida.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
defraudá vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. 1 sg. defraudéz, 3 sg. și pl. defraudeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink