DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEFÚNCT adj., s. v. mort.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Defunct ≠ născut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; f. sg. defúnctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defúnctei, pl. defúncte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEFÚNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink