Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: degera (verb) , degerare (substantiv feminin)   
DEGERÁRE, degerări, s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. – V. degera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGERÁRE s. înghețare. (~ unei vite.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
degeráre s. f., g.-d. art. degerării; pl. degerări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEGERÁ vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. și pl. dégeră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)